Kinetoterapie

Kinetoterapia sau terapia prin miscare (kinesis = miscare, iar terapia = vindecare) este o forma de terapie cunoscuta din cele mai vechi timpuri dar care, numai de curand, se bucura de o mediatizare pe masura rezultatelor ei. Stim cu totii cat de benefice sunt exercitiile fizice asupra organismului, dar putini stiu ca kinetoterapia ca si terapie prin miscare are efecte asupra afectiunilor din toate domeniile de patologie: neurologie, traumatologie, reumatologie, chirurgie, ginecologie, afectiuni respiratorii si cardiovasculare etc. Sa nu uitam ca uneori kinetoterapia este singurul tratament pe care pacientul il poate aborda, intrucat ea se adreseaza unora dintre afectiunile care nu pot fi tratate nici chirurgical si nici medicamentos.

Privita dintr-o perspectiva mai larga, kinetoterapia include atat sfera terapeutica, cat si cea profilactica (de prevenire, de mentinere a sanatatii). Colectivul nostru de specialisti incearca constientizarea tuturor pacientilor in sensul ca prevenirea presupune eforturi mai mici si suferinte mai putine decit tratarea si vindecarea unei afectiuni.

Kinetoterapia foloseste tehnicile de facilitare neuroproprioceptiva, tehnica Cyriax, tehnicile kinetice (exercitiile fizice) si anakinetice (posturari), etc. si metodele: Kabat, Bobath, Williams, etc. in realizarea unor obiective clare si precise, de maxima importanta in managementul multor boli: neurologice, reumatismale, endocrine, cardio-vasculare, metabolice:

  • corectarea posturii si aliniamentului corpului
  • cresterea mobilitatii articulare
  • cresterea fortei musculare
  • cresterea rezistentei musculare
  • cresterea coordonarii, controlului si echilibrului
  • reeducarea sensibilitatii
  • relaxarea, etc.

Medicul kinetoterapeut, cu ajutorul tehnicilor specifice de reabilitare, reuseste sa redea mobilitatea articulatiilor afectate de traumatisme sau de perioade indelungate de imobilizare si nu in ultimul rand, sa atenueze simptomatologia dureroasa. In urma efectuarii graduale a exercitiilor fizice, pacientii isi vor redobandi treptat capacitatea motorie si echilibrul neuromuscular.

Magnetoterapie / Magnetodiaflux

Magnetoterapia este una din procedurile de fizioterapie de baza. A fost folosita de foarte multa vreme drept una din cele mai mari surse de vindecare. Ultimile descoperiri cu primire la raspunsul fiziologic al organismului la campul electromagnetic implica urmatoarerele efecte ale magnetoterapiei:

  • Efect analgesic: se aplica in toate starile dureroase ale muschilor precum si in etiologia muscular Efect antiinflamator: deterioararea temporara a starilor reumatice la primele 2-3 expuneri.
  • Efect trofic: campul magnetic accelereaza insanatosirea scheletului si a tesuturilor moi.
  • Efect de miorelaxare si spasmolitic; o circulatie a sangelui marita in zona imbunatateste spalarea metabolitilor, acizi, care produc iritatie dureroasa.
  • Efect vasodilatator; acest efect este produs de refluxul de iono Ca2+ care produce relaxarea tonusului musculaturii vasculare si a sficterelor precapilare.probil nervul vag este de asemenea direct infuentat de activitate metabolic marita a celulelor in zona expusa care rezulta in crearea EDRF si a prostaciclinelor.
  • Efect de reducere a edemelor: efect antiinflamator al magnetului si accelerarea insanatosirii si o circulatie imbunatatita a sangelului.


Electroterapie

Electroterapia este o forma de terapie fizicala, de tip conservator care utilizeaza diferite forme de curent electric (curent galvanic, curent de joasa frecventa, curent de medie frecventa) si diverse forme de energie derivate din curentul de inalta frecventa (unde scurte, microunde, ultrasunet, radiatii infrarosii, ultraviolete si laser) sau de joasa frecventa (campuri magnetice). Acestea sunt destinate ariei curative si programelor de recuperare functionala în diverse patologii, cu o aplicatie particulara pentru patologia locomotorie.

Curentii dinamici – curenti de joasa frecventa, derivati din curentul de la retea (curent alternativ sinusoidal cu frecventa de 50 Hz) care este redresat si modulat. Sunt utilizati datorita efectelor lor fiziologice: analgetice, hiperemiante, trofice, resorbitive si dinamogene.

Sunt indicati în tratamentul:

  • starilor posttraumatice: contuzii, entorse, luxatii;
  • intinderilor musculare; redorilor articulare;
  • afectiunilor reumatice: artroze reactive, artrite, mialgii, manifestari abarticulare;
  • tulburarilor circulatorii periferice


Curentii Trabert– (cunoscuti si sub denumirea de “curenti de ultrastimulare” sau “masaj cu impulsuri excitatorii”) sunt curenti dreptunghiulari cu un efect analgetic pronuntat. Se recomanda aplicatii zilnice pentru o perioada de 7 – 10 zile, in tratarea:

  • artrozelor dureroase;
  • spondilitei anchilozante;
  • starilor post-traumatice: contuzii, entorse, luxatii, intinderi tendo-musculo-ligamentare; manifestarilor dureroase din radiculopatiile de cauza vertebrogena artrozica;
  • miogelozelor dureroase, s.a.


Curentii interfentiali– sunt obţinuţi prin interferenţa a doi curenţi alternativi sinusoidali de medie frecvenţă (cu frecvenţe diferite) si au ca principale efecte:actiune stimulatoare asupra musculaturii scheletice, producand contractii puternice, reversibile si bine suportate;

  • efect de stimulare asupra muschilor netezi hipotoni;
  • actiune analgetica; actiune vasomotorie cu efect hiperemizant vasculotrofic si resorbtiv;
  • efecte decontracturante – miorelaxante.


INDICATII TERAPEUTICE:

Afectiuni ale aparatului locomotor:

  • stari posttraumatice;
  • eziuni postcontuzionale: sindrom algoneurodistrofic postfracturi, entorse, luxatii, contuzii fara leziuni osoase;
  • afectiuni articulare din domeniul patologiei reumatismale: artrite, periartrite, artroze cu diferite localizari;
  • afectiuni dureroase cu etiopatogenii diverse ale coloanei vertebrale: spondiloze, spondilite, discopatii, mialgii, neuromialgii;
  • nevralgii si nevrite diferite;


Afectiuni ginecologice:

  • anexite;
  • metroanexite nespecifice;
  • dismenoree;
  • parametrite;


Afectiuni ale organelor interne:

  • diskinezii biliare;
  • distonii functionale intestinale (hipertonii spastice, atonii intestinale postoperatorii);


Afectiuni reno-urinare:

  • hipertrofii de prostata;
  • stari disfunctionale dupa prostatectomie;